Terapia Manuală Ortopedică

Terapia Manuală Ortopedică reprezintă o ramură specializată în cadrul fizioterapiei/kinetoterapiei, focalizată pe abordarea problemelor neuro-musculo-scheletale. Aceasta se bazează pe raționamente clinice și utilizează tratamente deosebit de specifice, integrate cu tehnici manuale și exerciții terapeutice.
· patologia aparatului locomotor (restricții de mobilitate);
· diminuarea tonusului muscular;
· leziuni ale nervilor periferici;
· afecțiuni neurologice centrale;
· afecțiuni ale sistemului circulator;
· detensionarea organismului (relaxare).
Scopul Terapiei Manuale Ortopedice constă în restabilirea stării de bine a pacientului, prin focalizarea asupra cauzei care a generat simptomatologia și tratarea acesteia.
· analiză funcțională și posturală;
· evaluare;
· mobilizare și manipulare a diverselor segmente ale aparatului locomotor;
· utilizarea tehnicilor pentru eliberarea punctelor trigger.
· durere în relație cu un punct discret, iritabil în mușchiul scheletal sau fascie, având altă cauză decât traumă locală, inflamație, proces degenerativ, neoplasm sau infecție;
· punctul dureros poate fi simțit ca un nodul la nivelul mușchiului, iar un răspuns spasmodic poate fi obținut prin stimularea manuală a nodului muscular;
· palparea nodului muscular poate genera disconfort și durere pentru pacient, iar durerea poate iradia într-o distribuție specifică, corelându-se cu locul palpat;
· durerea nu poate fi explicată prin examenul neurologic.
Unicitatea acestei terapii constă în oportunitățile terapeutice oferite kinetoterapeutului de a combina cele mai recente descoperiri științifice cu un raționament clinic corect în cadrul tratamentului.
· afecțiuni maligne sau cu potențial de malignizare prin masaj;
· afecțiuni cutanate (bolile de piele): parazitare, infecțioase, inflamatorii, eczematoase, eruptive de diverse cauze, plăgi posttraumatice, fragilitate capilară;
· afecțiuni acute febrile;
· afecțiuni inflamatorii osoase și osteoarticulare;
· tuberculoză cu diferite localizări;
· tromboflebite și flebotromboze;
· afecțiuni cardiocirculatorii acute: angină pectorală, infarct miocardic, tulburări de ritm, insuficiență cardiacă, embolii, hipertensiune arterială netratată;
· afecțiuni pulmonare acute;
· afecțiuni acute ale tubului digestiv;
· manifestări hemoragipare;
· bolile psihice majore (în special psihoze).
Se recomandă implementarea programului kinetoterapeutic într-o sală de recuperare bine echipată, șansele de succes terapeutic crescând astfel.
· poate fi aplicată în etapa acută a afecțiunii care a generat simptomele dureroase;
· abordează direct cauza disfuncției la nivelul unui segment anatomic;
· demonstrează o eficacitate sporită.